Lost In Eden..

Degetele ii alunecau lenese pe tastatura..cuvintele se scriau singure fara mult ajutor din partea creierului..Ora tarzie a noptii nu-si pusese amprenta asupra ei..Se uita pe pozele cu ea si prietenii ei..Ce fericiti erau..ce bine era si ce nostalgic zambeau toti cu o umbra de : ' Am trecut prin atat de multe impreuna ' intiparita pe fetele lor incat acum, abia acum -dar niciodata nu-i prea tarziu- a realizat faptul ca fericirea deplina nu e niciodata simtita dupa o fericire mai mare ci dupa o tristete infricosatoare..o durere morbida atat de puternica incat ar smulge fara probleme inima unui om din piept..atunci realizezi ca existi..dupa ce ai trecut prin cel mai greu impas din viata ta si inca respiri..esti un invingator daca esti inca in stare sa ridici capul si sa urli: 'Mai ai cu ce sa ma lovesti? Pentru ca nu's pregatit sa ma predau' ..'Lucrurile bune vin celor care asteapta' se spunea undeva, nu mai tinea minte unde..Dar problema sta chiar in aceasta propozitie aparent simpla..celor care asteapta..in mijlocul unei mari suferinte nu s-ar gandi la asta..tot ce si-ar dori va fi sa treaca peste, sa fie totul bine, fara a realiza ca intr-un final tot s-a asteptat ..pentru ca zilele care se scurg, timpul care trece..e si ea o perioada de asteptare..Timpul a fost de-a lungul vremii, de la viziuni la altele, intr-o continua antiteza..Multi il considerau vindecatorul tuturor ranilor si altii, la fel de multi, il simteau precum cel care acopera ranile pentru ca mai apoi cand le descopera sa creeze 'elementul surpriza' al ranilor inca vii(o idee cam cruda dar uneori reala)..
Se gandea acum la faptul ca..timpul sa fi fost o persoana ar fi fost de-a lungul epocilor aruncat cu pietre, crucificat , ars pe rug , injunghiat , impuscat, omorat cu o injectie letala de unii..i se facea mila oarecum..Batranul timp nu ar merita asta nu? Sau da?..

Our Stuff - I

Mai tii minte cum asta vara noi am facut un caiet in care scriam de ale noastre? Tu erai indragostita de Vlad, eu eram cu Alex chinuita de gandul ca il voi parasi..si am inceput sa scriem intr-un caiet oarecare gandurile si ideile si impresiile astea..Iti mai aduci aminte? Daca nu..uite iti arat si aici bucati din ce scriam..
Intai am scris niste motto-uri gasite intr-un caiet de-al mamei..si le-am scris pe cele care ne-au placut cel mai mult:

- "Lacrimile curata ochii si sufletul"(Iuliu Ratiu)
- "Drumul sinceritatii este lung in prietenie si scurt in dragoste"
- "Orice lucru are frumusetea lui,dar nu oricine o vede"(Confucius)
- "Ce e frumos nu moare niciodata ci se transforma intr-o alta frumusete"
-" Ai izbutit? Continua! N-ai izbutit? Continua!"
- "Spuneti-va numai voua suferintele voastre, lumii aratati-i fericirea voastra"
- "Daca as avea tot ce-mi doresc, as avea impresia ca nu am nimic"
- "Daca s-ar cladi casa fericirii, incaperea cea mai mare ar fi sala de asteptare"(Jules Renard)
-"Soarta este scuza celor slabi si opera celor tari"(N.Titulescu)
- "Nasterea mea n-a adus nici cel mai mic castig universului. Moartea mea nu-i va micsora nici intensitatea, nici splendoarea"

Kiitos..

" Do you ever think of me and get lost in the memory? When you do, I hope you smile and hold that memory a while"

As vrea sa stiu cum sa incep post-ul asta, dar am atat de multe cuvinte care se ingramadesc sa iasa din mine incat mi-e frica sa nu faca un dezastru..Cuvintele pe care vreau sa le spun sunt scrise si apoi sterse iar si nu-mi gasesc nici pana acum primele randuri pe care, se pare, le-am scris referindu-ma la neputiinta de a putea scrie despre tine..Ai avut dreptate cand spuneai ca ti-e greu sa scrii despre mine pentru ca , asa cum se intampla de obicei, sentimentul e reciproc...
Alex, Sasha, pui salbatic, matzule, versiunea mea masculina,matza siameza sictirit stangace, post-ul asta e scris cu, pentru si despre tine...sau intentiona sa fie inainte sa realizez ce incompetenta devin cand e vorba de scris despre tine..Tin minte si acum prima zi in care ne-am vazut..Fluturii din stomac aproape ma sufocau in dorinta de a iesi la lumina si inima imi batea nebuneste..Tin minte la fel de bine lacrimile cand ne-am despartit..lacrimile cu care fluturii au fost ucisi iar inima mea franta..Tin minte tot ce ai facut pentru mine, cat ai plans si ai ras cu mine , tin minte sentimentul cand persoana ta si-a facut patul in inima mea si a decis sa nu plece prea curand..(in curand o s cer chirie sa stii deja devine nesimtita toata chestia asta =) ) ..cum ne certam ca ochii tai sunt verzi sau caprui si pana la urma amandoi stiam ca sunt verzi caprui in functie de lumina..cum mi-ai suportat comportamentul ostil in zilele cand lucrurile nu au mers cum ne doream(uneori atat de dese ca mi se rupea inima)..tachinarile de la inceput cand tu ii tineai partea lui Kurt si a celor de la SOAD si eu scoteam limba aratandu-ti ca esti naspa..exercitiile noastre de dictie si modul cum vorbim intr-o limba a noastra..ideile , visele , sentimentele, impresiile, lacrimile , rasetele, accentele ciudate, dorintele, filmele sau desenele animate, certurile, impacarile, piesele, telepatia, zodia, imbratisarile, tachinarile, rebeliunea, impotrivirea in fata oamenilor..toate astea ne-au legat si as vrea sa ramana la fel de legate cum au fost pana acum..
Fara tine si fara Gaby eram moarta pana acum iar voua va datorez toata existenta mea..daca as fi facuta din 2 parti una din ele ai fi tu si cealalta ea..
Azi cand mi-ai dat acea veste trista primul lucru pe care l-am dorit a fost sa te imbratisez..o imbratisare lunga si linistita..o imbratisare de care mi-e dor sa iti dau pentru ca esti departe..o farama din iubirea si respectul infinit pe care le simt pentru tine..ne cunoastem unul pe celalalt ca in palma si totusi mereu descopar chestii noi legate de relatia noastra si te redescopar si iubirea mea pentru tine creste..
Iarta-ma pentru zilele cand m-am comportat ostil, iarta-ma pentru certuri si pentru lacrimile si suferintele mele cu care ti-am impovarat existenta, iarta-ma pentru tot ce am facut rau fata de tine si nu mi-am dat seama pentru ca stiu cat am gresit uneori..iarta-ma pentru ca nu sunt acolo , langa tine fizic, cand ai nevoie..iarta-ma pentru ca uneori te ranesc..si in special..iarta-ma pentru ca nu ti-am zis niciodata ca fara tine nu as fi avut niciodata parte de atatea rasete , filme, bucurii si idei..
Post-ul asta nu a iesit cum imi doream..nu am exprimat cum mi-am dorit cu totul ce trebuia..dar am incercat..Stiu ca o sa-ti respecti promisiunea si ca o sa vii cu mine in Finlanda..Stiu ca n-o sa ma dezamagesti si stiu ca tu esti unul din putinii oameni care are increderea mea deplina..
Olemme Yksi..Mina Rakastan Sinua

For you..

In sfarsit s-a intamplat ceva ce am asteptat din ziua cand te-am cunoscut cu adevarat..stii ce-mi pare rau? ca n-am realizat ce impact o sa ai asupra mea de la inceput..si tin minte cum abia ne-am bagat in seama in primele luni..abia schimbam 2-3 cuvinte..tu credeai despre mine stim noi ce..eu credeam k esti de treaba si nimic mai mult..iarta-ma pentru gandurile mele de atunci si sper ca am realizat amandoua ce am fi pierdut daca vreuna din noi inchidea o usa pentru cealalta inainte sa ne cunoastem..nu stiu de cat timp ne stim..cred ca aproape 2 ani de zile si vreau sa-ti multumesc ca m-ai rabdat pana in ziua in care ne-am vazut pe bune in sfarsit..ca sa fiu sincera, si eu eram speriata la ideea ca, ce ar fi daca lucrurile n-ar merge la fel de bine ca in virtual, pe net..si sincer si initial eram putin emotionata nici pozele nu ne ieseau :)))..dar dupa ce am plecat , imediat mi s-a facut un dor imens de tine si am realizat inca o data ca fara tine viata mea ar fi un dezastru..iti multumesc ca existi si abia astept la anu' sa te muti aici..Te iubesc..

Azi mi-am aruncat copilaria..

Azi mi-am aruncat copilaria intr-o sacosa..pentru cei ce nu inteleg o sa va explic: ..eu deasupra patului aveam 4 rafturi pe care, de la mutarea in Bucuresti pana in ziua de astazi aveam puse jucariile mele de la happy meal pe care cu greu le-am strans cand eram in Piatra Neamt si tata mi le aducea cand avea delegatii si ajungea prin Bacau..Si de mai mult timp am realizat faptul ca nu prea mai am loc si de carti si de cd-uri si am hotarat in dimineata asta sa scot jucariile de acolo sa le pun intr-o sacosa si sa le dau vreunui copil care poate are nevoie de ele..la inceput, cand le dadeam jos de pe rafturi, nu simteam ca si cum as face ceva ce nu trebuie cum credeam ca o sa simt..pentru ca stiam faptul ca acele jucarii imi reprezinta mare parte din copilarie..
Dar totul s-a schimbat cand am terminat si m-am dat jos de pe pat si m-am uitat..rafturile erau aproape goale(2-3 jucarii ramase alea cele mai dragi mie daca se poate spune asa) ..mi-a venit s plang dar nu puteam ..si nu stiu de ce nu puteam.. si locul ala parea asa gol(si inca e) si i-am spus lui Alex ce am facut si mi-a aratat o poza cu camera si jucariile lui care sunt puse tot deasupra patului(olemme yksi..kiitos varten rakastava minulle) si stiam si fara sa-mi spuna ca el nu le va da jos, ca nu isi va trada copilaria pentru niste carti si cd-uri cum am facut eu..si m-am simtit lasha si mi-am promis ca o sa rearanjez biblioteca in asa fel incat sa mai strecor cateva jucarii acolo..
Rafturile goale imi par acum rapite de orice personalitate si sincer regret daca te-am dezamagit , copilarie draga..iarta-ma..am fost mereu un copil si mereu o sa raman..da, fac baby talk cu persoanele dragi si da ma uit la desene animate fara jena si cu tata cateodata , da imi plac jucariile si animalele de plush, da ma joc cu seth in fiecare zi si regret nespus faptul ca viata mea nu se mai rezuma la facut un puzzle din 30 de piese..

Dream It In My Way..

Alex: am votat pe un blog..la intrebarea "vi s-a indeplinit vreun vis?" da si nush dc..
Si m-ai facut sa ma gandesc..Mie mi s-a indeplinit vreun vis? Raspunsul a venit imediat "da" si primul vis care mi-a venit in minte e vechi cred ca acum are aproape 4 ani ..si a fost cand l-am intalnit pe cel care e acum unul din "fratii" mei Andrei..si mi-a placut din prima clipa de el..eu eram a 5a el a 8a arogant si putin teribilist..clar nu aveam nici o sansa cu el..dar tocmai asta m-a facut sa lupt..eu mereu am fost o fiinta foarte incapatanata..astfel ca prin clasa a 6a deja eram prieteni iar el era a 9a, in continuare la acelasi liceu ,si a zis ca stie ca il plac si sa incercam de ce nu? ..si am fost foarte fericita..un an intreg aproape imi placuse de el si visasem la clipa cand aveam sa fiu cu el..dar apoi el mi-a zis ca ar prefera sa nu fim impreuna la scoala, pentru ca nu-i place sa-si tina viata in fatza tuturor si am zis "ok" pentru ca..imi placea ideea ca tine la viata lui privata..
Si am fost impreuna .. dar a fost ciudat..nu imi mai placea asa mult..era ca un joc si a fost ceva de genul: " ai luptat pana ai primit si cand ai obtinut n-ai mai vrut" ..sau n-a fost asa? poate am luptat prea mult adica eram abia intra 6a..nu stiu, nu o sa incerc acum sa ma eschivez..si asa au curs nu mai stiu 1 -2 luni..nu mai stiu ..Si intr-o zi il vad la scoala tinandu-se de mana cu alta fata in timp ce eu inca eram cu el..dar intai l-am vazut cu spatele si apoi i-am vazut fatza..si l-am strigat si nu mi-a raspuns..abia a 2a zi m-a sunat de dimineata sa-si ceara scuze..dar ce mai conta?

Poate va intrebati: si ce treaba are asta cu inceputul entry-ului?..Are..pentru mine are..pentru ca am realizat ca atunci cand iti pui o dorinta sau cand ai un vis trebuie sa fii foarte explicit asupra a ceea ce vrei..la mine a fost: vreau sa fiu cu orice pretz cu el..si mi-am platit pretul..Deci va sfatuiesc si pe voi, la fel de mult cum ma sfatuiesc pe mine..atunci cand aveti un vis ..intrebati-va: ce pret sunt dispus/a sa platesc pentru asta? Veti realiza atunci ca dorinta nu e bine pusa ..sau ca nu veti primi ce veti dori cu adevarat din ea..si totusi..daca e bine pusa, si chiar doriti sa se intample..universul o sa va ajute sunt sigura..

Dreams do come true

Dragostea..

Am avut de facut ptr ora de romana o compunere in care sa descriem un sentiment..eu am ales iubirea..
....
Nu cred ca ar putea cineva sa descrie acest sentiment in totalitate. Poeti, muzicieni, scriitori, sculptori, pictori , oameni de rand toti au incercat sa exprime cat au putut de mult acest sentiment si niciodata nu s-a reusit in totalitate.
Dar cum acum imi voi exprima eu, un om simplu, de rand , parerea, sper sa nu fie in zadar modul cum vad eu lucrurile.
De obicei totul incepe banal cu o strangere de mana ca atunci cand faci cunostiinta cu un nou coleg sau virtual , pe internet. Si sentimentul poate sa apara oricand si oriunde: poate fi dragoste la prima vedere, sau la cateva ore dupa ce l-ai cunoscut sau peste cateva luni, ani. Sau niciodata.
Nu stiu de ce am inceput sa descriu o relatie oarecare cand dragostea e peste tot: te indragostesti de animalul de casa, de o papusa care iti vorbea in copilarie si care te strangea in brate cand plangeai. Dragostea e intre doua pasari care se acompaniaza dimineata sau in copacul care primavara infloreste, poate chiar infloreste din prea multa dragoste. O gasim intre creator si creatie, intre artist si compozitie. Intre mine si tine oricare tu ai fi , pentru ca pana si ura e doar o lipsa de dragoste.
Si e asa ciudat cum actioneaza: ajungi sa iubesti lucruri pe care inainte nu le suportai doar pentru ca persoana iubita le iubeste. Am ajuns sa iubesc griul , o culoare care mie mi se parea depresiva amintindu-mi de asfalt, doar pentru ca pisica mea e gri. Am ajuns sa editez pentru ca prietena mea cea mai buna in acea vreme edita si imi placea foarte mult ideea. Am ajuns sa ascult mai mult MJ pentru ca prietena mea cea mai buna acum il adora si m-a omorat cu piesele lui.Am ajuns sa ii dau in schimb si eu muzica mea bucurandu-ma cand a ajuns printre preferatele ei. Am ajuns sa iubesc ochii caprui si linistitori(care sunt verzi de fapt) ai prietenului meu cel mai bun pentru ca ii reflecta sufletul in totalitate. Am ajuns sa iubesc torsul pisicii mele si parul pe care il lasa prin casa. Am ajuns sa iubesc baladele romantice care acum cativa ani m-ar fi facut sa-mi fie greata , eu pe atunci fiind o persoana anti- romantism . Cu timpul am descoperit ca putin de tot nu strica. Am ajuns sa-i iubesc tacerea unuia din cei mai buni prieteni ai mei atunci cand il sun si ii povestesc cand am patit cate ceva si uneori simt ca a uitat sa respire la cat de concentrat ma asculta. Am ajuns sa iubesc lacrimile celor pe care ii iubesc si sa le simt durerea si fericirea ca si cum ar fi a mea.
Si cu toate astea , uneori acest sentiment pe cat e de frumos pe atat de mult iti lasa un gust amar: oameni pe care nu-i crezi in stare sa te raneasca te tradeaza sau iti intorc spatele cand ai cea mai mare nevoie.
Cand m-am mutat in Bucuresti, primul lucru care m-a afectat a fost dorinta oamenilor de a se manca intre ei. De unde atata ura si rautate? Si cu ce te ajuta sa-l vezi pe cel de langa tine ca sufera? Orasul asta m-a invatat sa plang , sa urasc, sa displac si sa ma inchid in mine. Nu mi-a placut si a fost dureros. Doare sa inveti despre ura dar si mai rau doare sa inveti despre dragoste si apoi despre durere si lacrimi. Si cel mai ciudat e ca nu te poti bucura cu adevarat de dragoste pentru ca apoi dispare si fericirea a durat o secunda pentru univers iar lacrimile si tristetea cateva minute. Si in timp toate aceste lucruri m-au schimbat: din fata dura care incasa discriminari fara sa-i pese am ajuns fata care plange cand isi vede pisoiul vomitand stiind ca e bolnav si fiindu-i frica sa nu-l piarda. Da asa e , una din marile mele temeri e aceea de-ai pierde pe cei la care tin.
Si dupa durere te intrebi : mai merita sa mai incerc? Oricum iar suferi. Si suferinta face oamenii sa se interiorizeze si atunci iubirea ajunge un miraj
As vrea sa cred ca stiu cate ceva despre dragoste dar m-as amagi si sincer nu vreau , iar lumea ma stie ca o realista. Dar am invatat ceva scriind compunerea: a fost nevoie sa ascult despre dragoste ca sa scriu despre dragoste.