Nu'mi spune ca vrei salvare. Nu ti'o pot oferi. Nici pe mine de as vrea, nu m'as putea salva, daramite pe altii. Dar eu n'am nevoie. Sunt bine. Sunt sanatoasa. Sunt fericita. Sunt eu.
Nu'mi spune decat ce te chinuie. Poate te pot ajuta. Sau poate nu. Poate pot incerca. Poate o sa'mi pese in ziua aia. Poate o sa fii norocos.
Vrei ceva de la mine? Ghinion, stai la coada. Si eu vreau multe de la mine si mai niciodata nu m'am pus pe mine pe primul loc..pentru ca imi pasa prea mult de altii, care sincer nu s'ar uita la mine daca nu ar fi sa ii ajut cu ceva. Mai lasati'ma in pace. Prefer sa fiu singura decat cu un card de oameni falsi in spate.
Vrei sa fiu fericita? Okay, putem incerca. Dar te avertizez...
Si iar scriu cand am o stare din care nu mai inteleg nici eu ce simt. Care vine puternic si pleaca pe masura. De ce am nevoie doar de impulsuri violente ca sa pot sa trag de mine sa insir niste cuvinte pe o foaie digitala de hartie? Astept sa se adune, si cand ma apuca..
Nu inteleg, habar n'am sincer. As vrea sa stiu. As vrea ca piesa mea pusa acum pe repeat sa nu se termine niciodata, desi sunt sigura ca in aproximativ 5-10 ascultari o sa ma plictisesc de ea. Like i always do. Pentru ca nimic nu dureaza pentru totdeauna. Si e bine. Imi convine si asa. O sa ma modelez si pe ideea asta. O sa merg si pe drumul asta. O sa invat sa functionez si asa. Si planurile nu ies mai niciodata cum ni le imaginam. Si trebuie sa ne adaptam din mers. Cat detest instabilitatea. Sa nu stiu de pe azi pe maine daca ceva e sigur, sa planuiesc ceva si apoi sa nu mai iasa. Dar daca ar iesi, nu m'as plictisi de stabilitate? Nu m'as plictisi de rutina faptului ca zi de zi..totul e identic si se insira cum am planuit? Oh ba da.
Poate e mai bine asa..Poate nu? Poate chiar e un scop pentru toate lucrurile..Chiar imi place sa cred asta, chiar ma ajuta sa merg inainte.
As vrea sa stiu..
