Degetele ii alunecau lenese pe tastatura..cuvintele se scriau singure fara mult ajutor din partea creierului..Ora tarzie a noptii nu-si pusese amprenta asupra ei..Se uita pe pozele cu ea si prietenii ei..Ce fericiti erau..ce bine era si ce nostalgic zambeau toti cu o umbra de : ' Am trecut prin atat de multe impreuna ' intiparita pe fetele lor incat acum, abia acum -dar niciodata nu-i prea tarziu- a realizat faptul ca fericirea deplina nu e niciodata simtita dupa o fericire mai mare ci dupa o tristete infricosatoare..o durere morbida atat de puternica incat ar smulge fara probleme inima unui om din piept..atunci realizezi ca existi..dupa ce ai trecut prin cel mai greu impas din viata ta si inca respiri..esti un invingator daca esti inca in stare sa ridici capul si sa urli: 'Mai ai cu ce sa ma lovesti? Pentru ca nu's pregatit sa ma predau' ..'Lucrurile bune vin celor care asteapta' se spunea undeva, nu mai tinea minte unde..Dar problema sta chiar in aceasta propozitie aparent simpla..celor care asteapta..in mijlocul unei mari suferinte nu s-ar gandi la asta..tot ce si-ar dori va fi sa treaca peste, sa fie totul bine, fara a realiza ca intr-un final tot s-a asteptat ..pentru ca zilele care se scurg, timpul care trece..e si ea o perioada de asteptare..Timpul a fost de-a lungul vremii, de la viziuni la altele, intr-o continua antiteza..Multi il considerau vindecatorul tuturor ranilor si altii, la fel de multi, il simteau precum cel care acopera ranile pentru ca mai apoi cand le descopera sa creeze 'elementul surpriza' al ranilor inca vii(o idee cam cruda dar uneori reala)..
Se gandea acum la faptul ca..timpul sa fi fost o persoana ar fi fost de-a lungul epocilor aruncat cu pietre, crucificat , ars pe rug , injunghiat , impuscat, omorat cu o injectie letala de unii..i se facea mila oarecum..Batranul timp nu ar merita asta nu? Sau da?..
